miercuri, 11 noiembrie 2015
Greierele și furnica
de Jean de La
Fontaine
membru al Academiei Franceze.
Celebru pentru fabulele sale, o parte
inspirate din fabulele lui Esop.
Fabula
„Greierele și furnica” este o scurtă
povestire în versuri
în care sunt scoase în evidență
anumite forme de comportament sau
trăsături morale.
Personajele
principale sunt: greierele – simbol
al artei, poet și
cântăreț, simbol al unei vieți
senine, lipsite de griji și furnica –
simbol al economiei și prudenței,
dar și iubitoare de cântec și poezie.
Și-a pierdut vara cântând
Greierele, și, flămând,
A văzut așa, deodată,
Pornind viscolul să bată.
Nu se pomenea fărâmă
De gânganie sau râmă,
Și nemaigăsind nimica,
Dete fuga-mpleticit
La vecina lui, furnica.
Mușuroiul sta clădit,
Plin cu tot ce-ai fi râvnit.
Magazia cu făină
Era subt o rădăcină;
Și, la rând, în multe caturi,
Erau saci cu mei pe paturi.
.........................................
- Mă rog, maică,
Sunt în picioarele goale,
Am rupt opinci și obiele,
De calc de-a dreptul pe piele.
Straie, ce mai am pe mine.
De gol ce-s, mi-e și rușine.
Am rămas de capul meu,
M-a uitat și Dumnezeu.
|
........................................
Uite ce ți-aș fi cerut,
Niscai boabe de-mprumut
Până pe la Mărțișor...
Vreau să rabd, dar să nu mor.
.........................................
Ce păcat că gospodina
E zgârcită, bat-o vina!
În loc să ia din cămări
Și să dea, pune-ntrebări!
Că așa o fi bogatul,
Darnic mai vârtos cu sfatul.
- Cum de ceri cu împrumut?
Astă vară ce-ai făcut?
Zise potrivindu-și baba
Negri-i ochelari cu laba.
- Ce să fac? De mi-e iertat,
Astă vară am cântat.
Nopți cu nopți și zi cu zi.
- Ai cântat? Îmi pare bine!...
Acum joacă dacă-ți vine!
Și calica de mătușe
Trânti ivărul la ușe.
|
marți, 10 noiembrie 2015
Abonați-vă la:
Postări (Atom)